glob de cristal

Azi par preocupata, distrata, putin batjocoritoare; ca in cele mai irelevante ceasuri ale mele. Parca urmaresc un gand, pe care nu izbutesc sa-l limpezesc sau sa-l accept.
M-am trezit deodata nefericita, bolnava, putin inspaimantata. M-a cuprins o furie oarba impotrivea mea insami: as fi vrut sa fac ceva grav, ceva urgent, sa alerg pana la capatul pamantului, sa sar intr-o apa adanca, sa ma lovesc de ziduri. Simt ca ma sufoc.
Grabesc pasul. Merg astfel vreme indelungata, strangand si desfacand pumnii in nestire...
Orice minut pierdut ar putea insemna o catastrofa. Orice intarziere ar produce poate ireparabilul.
Hotararea imi da o forta sigura, o anumita seriozitate. Trebuie ca macar acest lucru sa se intample astfel, impotriva destinului, dupa vointa mea...