Koop - Island Blues

tulburator si atragator

Ca intotdeauna, gandurile ma duc pe cai absurde, ridicole...

Am inceput sa zambesc, privindu-l adanc in ochi. Cumplit ma pierdeam pe mine privindu-l; imi pierdeam mintile.
Nimeni nu banuia atunci ca sufletul si trupul tau sunt atat de desavarsite, ca pot fi atat de desavarsite. Eu te-am revelat pe tine tie insuti, eu te-am ajutat sa te descoperi. Intr-un anumit sens, esti creatia mea. Daca nu m-ai fi intalnit, ai fi supravietuit in forme larvare, mediocre. Orice alta dragoste a ta ar fi ratat. Unirea noastra nu ai fi putut-o cunoaste pe pamant...

Cautam amandoi, intr-o deznadajduita frenezie, sa regasim extazul acela care ne unea altadata atat de desavarsit. Poate ca betia aceasta intunecata a "caderii" dadea fetelor noastre o lucire tulburatoare si atragatoare.

Pentru ca revelatia unirii desavarsite aceasta este: te regasesti pe tine in clipa in care te pierzi. Dar nu-ti regasesti experienta ta cotidiana, profilul tau spiritual, asa cum se deseneaza in lumina puternica a zilei, ci te simti fiinta desavarsita, totala, libera.

don't look back

* Think of all the things that I could tell him .. *

Doi pasi inapoi, stagnam sau mergem mai departe?
Pleci, dispar sau vom fi "noi"?
Why should I share with you, if you won't share with me?
Knock knock. pot sa intru? sau mi-e interzisa trecerea?

Think about it and let me know. I won't be waiting an eternity.
Timpul zboara, iar eu am nevoie ..


* Evening sun, why don't you stay just a lil' longer, please .. I need you bad .. *

Do not ..

Am banuit de la inceput tot ce se va intampla. Si m-am impotrivit din rasputeri.
Ti-am cautat ochii, zambind, incercand sa-i patrund, sa te fac atent, vestindu-te ca ceva cumplit, ceva de care ma tem si fug, sta sa ne cuprinda. Nu stiu cu siguranta ce ai inteles din privirile mele intrebatoare, obosite, care cerseau linistea, singuratatea. De atatea ori m-ai intrebat mai tarziu, muncit de gandul de a intelege, de a identifica momentul acela fara asemanare al inecului. M-ai intrebat uneori fara mila. Te-am privit in nestire, mi-am venit in fire.
Ti-am marturisit: ma tem ca te vei indragosti, ca ma vei iubi, ca e infricosatoare iubirea, ca si intalnirea noastra neasteptata.
- Gandeste-te bine ce faci, ti-am spus atunci. Gandeste-te bine ...
M-am obisnuit sa lupt, vulgar - ca toti marii egoisti -, impotriva acestei "infectii sentimentale".
Asteptai sa se intample ceva; si nu mai aveai puterea sa precipiti sau sa respingi ceea ce cu greu ai reusit sa obtii. Ma priveai insa, acum, mai de aproape. Zambeam cu oarecare tristete. M-ai privit din nou, incurcat. Ti-am soptit:
- Nu sunt ce par a fi .. Sunt totul si nimic. Nu sunt asa cum crezi. Te pot rani oricand. Ai suferi mult alaturi de mine si mult mai mult departe de mine.
- Ce inseamna toate astea?! m-ai intrebat uimit.
- Sa nu te indragostesti de mine ...


*sentimentele mele se subordoneaza ratiunii*

Ti-e teama?

Am coborat scarile tacuti.
Nu stiam ce se va intampla. Nu stiam nici macar care va fi primul cuvant pe care i-l voi spune.
Gerul din strada ne-a lovit pe amandoi in obraji, trezindu-ma.
Era noaptea aceea de iarna bucuresteana, fara pereche, sticloasa, clara, robusta.
Ai vrut sa faci cativa pasi inainte, dar ti-am oprit bratul.
- E mai bine sa mergem putin pe jos ..
Am pornit amandoi.
Mi-ai strans bine bratul si m-ai tinut aproape de tine.
E ciudat cat de precis iti simteam parfumul, in vazduhul acela pur, inghetat.
Ridicam adesea privirile, si atunci, gura intreaga mi se desena, infiorata, palpitand prin nu stiu ce atingere nevazuta; parca as fi asteptat o brusca, nemaintalnita sarutare.

A trecut, probabil, destul de putin timp; caci orgoliul tau n-a izbutit sa te intunece. M-am apropiat iar de tine, foarte incet, ca si cum m-as fi trezit.
- Iarta-ma ..

inca o poveste

Majoritatea oamenilor traiesc intr-o calma disperare...
Imi aduc aminte - si parca mi-ai spus-o de multe ori - ca te-a impresionat o foarte usoara oboseala in priviri. Nu era oboseala zilei, nici cea pe care ti-o lasa o boala lunga sau o serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironica pe care o imprima cu timpul inteligenta feminina.
Apoi am inteles de ce te-ai intors: ochii aceia foarte mari si nelamuriti, gura mea vasta, strivitoare, obrazul intreg brazdat de izvorul privirilor si de rosul gurii.
Ai uitat de mult gustul atator trupuri pe care le-ai cunoscut. Asta se intampla aproape tuturor barbatilor: sa n-aiba amintiri calde, sa nu mai pastreze nimic din toata magia aceea a dragostei fizice. Cred ca femeile uita mai greu; trupurile lor pastreaza indelung prezenta barbatului cunoscut candva. Dar se intampla in viata oricarui barbat un miracol de cateva clipe: intalnirea unei priviri, un sarut, o atingere care nu se aseamana cu nimic din tot ce-a fost pana atunci. Parca ar incepe un fir nou, o desteptare in alta parte: patrundere misterioasa, si totusi fireasca, in necunoscut. Nu prea stiu cum sa apreciez toate acestea; cred insa ca orice barbat simte, in acea clipa, ca se petrece ceva nou cu el, ceva maiestuos si straniu; nu e numaidecat dragoste, nici emotie, nici trepidatie carnala. Atatea femei care uimesc prin nesfarsita lor voluptate si care nu reveleaza totusi nici una dintre aceste clipe de dulce spaima si pierdere de sine...
Simt ca ma ratacesc, imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri pe care le vad si le stiu totusi cu precizie, dar imi place sa vorbesc la intamplare. Asta ma stimuleaza si ma odihneste.
Era mai mult decat o incantare: o comotie, prin care mi se revelase brusc o alta prezenta.
Cat de putin exprima toate cuvintele acestea vechi, uzate, tocite...
Caci asta mi se pare lucrul cel mai greu de invatat in contemplarea iubitei: sa stii cum sa-i privesti ochii.
Nu stiu cum sa explic mai bine toate lucrurile acestea, care acum mi se par de o tragica si solemna insemnatate, iar atunci cand sunt traite ni se par, de cele mai multe ori, naive sau nesemnificative. Pe mine ma obsedeaza mai ales amanuntul acesta; ca daca ai fi stiut sa privesti intr-un anumit fel ochii mei, viata ta intreaga ar fi decurs altfel...
E mai dramatic sa-ti dai seama ca sta in puterea ta, in norocul tau, sa vezi sau sa nu vezi, sa simti sau sa ignori un anumit lucru, o anumita prezenta, o anumita stare.
Prin ce miracol se transforma o simpla intamplare in extaz si rapt?
Si cum mai e posibila caderea din aceasta stare euforica, intoarcerea la lumina cea egala, de zi?
Sunt uneori stari care parca-si pierd durata. Nu stii - sau nu-ti mai aduci aminte - cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma.

natural blues

Poate mi s-a facut candva un semn, poate ca mi s-a indicat ceva...
Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat de armonios, desavarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui nu are niciun sens...
Ma intreb daca nu cumva in ziua cand am inceput sa iubesc[e un fel de-a zice, nu stiu ce alt cuvant as putea folosi, dar sunt aproape sigura ca n-am iubit pana acum. In fond, e un termen destul de abstract. In schimb, nu consider ca iubirea exista. Daca exista, este, cu siguranta, o nebunie totala, abstracta, cu multe caracteristici care-i schimba sensul banal si cunoscut si, din cauza carora, o putem numi si altfel. Revin sa subliniez ca n-am incercat aceasta traire absoluta, iubirea; n-am trait asa ceva, nu in felul in care o percep eu, ca pe o utopie:)] nu s-a intamplat ceva langa mine, ceva pe care eu nu l-am vazut sau pe care nu l-am inteles si prin ignorarea caruia m-am abandonat, desi lucida si responsabila, intamplarilor.
Te trezest ca ai devenit ceva, aproape fara sa-ti mai amintesti inceputurile acestei transformari. Se intampla deodata, fara sa stii, fara sa-ti dai seama. Tot ce ni se spune: dragoste, bani, interese sunt prostii. Niciun barbat nu s-ar sacrifica pentru un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre ei, oricat de prosti ar fi in majoritatea lor, lucrurile nu pot fi explicate atat de simplu. E aici un fel de vraja, si asta nu vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimtita, care cu orice chip incearca sa ne umileasca...
Este si acesta un destin, ca multe altele, nenumarate... De foarte multe ori incerc sa-mi dau seama de ele, mai ales de acele destine obscure, lipsite de glorie, care decid, fara stirea si in absenta noastra, pentru o viata intreaga.

Ma priveai cu spaima; cum ar fi fost viata noastra? Nu te gandeai deloc la trupul meu; e destul de usor sa cunosti si sa uiti un trup. Dar te gandeai mai ales la magia prezentei mele ascunsa.

Orice persoana pe care o iubesti te apasa, te sugruma si, fara voia ei, te destrama, te topeste, pana la descompunerea finala.

Te rodea insa alta intrebare: cum ar fi fost suferinta aceasta dulce, fecunda? In ce chip ai fi murit lumii acesteia? De-a dreptul in turpitudine, printr-o lenta sinucidere, sau intr-o jertifre mare?...

my dear

I will wait until your quiet makes me remember I am waiting.

Once, he took me in his arms when I was cold. I still, perhaps irrationally, assume there was more of him in that gesture than in the fact that lately he can't meet my eyes.
Look for me when I am gone.
will look for you when I am gone, and whereas you will never find me here, I will uncover you in every dream. Hiding one more flight of stairs away, higher and lighter in the distance, I will look for you like a ghost. I will look for you in all of the crevices of thought and push you out. I will. I did.
I will look for you in all of the places I will go and see you behind the shadow of a man who wears your haircut, or who never has a jacket in the rain. I will see you in between the drops of rain.
We came to this place seeking the same thing.

I will never be who you thought I might, my dear.

You will see me as the one before you dressed in an infinite dream of return; you will see me in a painting, behind your window, below the stair. Look for me and you will know me. You will never know me by those colors, deep and bold, of the heart you never knew.

Look for me when I am gone: You will know me because I will be looking for you.

limba

- Limba a fost inventata dintr-un motiv anume.
- Pentru a comunica?
- Nu, pentru a le cuceri pe femei.

loin de tes yeux, je deviens aveugle, mon coeur ne bat plus sans le rythm du tien.

"nu chiar"

80 days.
80 whole days.

...

after 80 days, over 2 months and a half, dl *complexedesuperioritate* se gandeste sa-mi adreseze cateva randuri.
te-ai simtit la status?ai vazut ca, dintr-o prostie, ti-am vizitat profilul?te-ai gandit sa..."imi inchizi gura" daca te bagi in seama?

am fost uimita, indiferenta, nervoasa, fericita[sa zicem]. toate astea si multe altele la un loc.
de fapt, n-am simtit nimic.
am crezut ca voi avea o alta reactie. dar n-a fost asa. nici macar socata.
poate doar multumita ca am impresia unei redresari[referitor la orgoliul tau nemarginit. si-al meu].

*You're just a poor misguided fool
Who thinks he knows what I should do
A line for me and a line for you
I never lose my right to a point of view*

humming

It's been so long, that I can't explain.
Naked, my thoughts are creeping.

Too late.
The show has begun...

And it's been so long, that I can't confess.
Is it all as it seems?
So unresolved, so unredeemed...

If I remain, how will I know?

And it's been so long, that I can't be sure.
And it's been so wrong
right now,
so wrong...

tie up my hands

I wanna hold you but my hands are tied
I wanna stay here but I've been denied
Let's watch the clock until the morning sun does rise

I wanna hold you but my hands are tied
I wanna sleep here but I've been denied
I wanna stay here 'til we've killed this bitter doubt

in heaven

ieri am vorbit putin cu el.pe la pranz.a si dormit.iar eu am plecat.aseara n-a fost pe net:-??
mi se facuse dooor de el. rectific, imi e dor de el:)
mi-a zis...: "esti diferita:)"
[va urma un post pe tema asta]
ascult melodia pe care mi-a dat-o.la fiecare 10-15 minute, replay.

"nu ai observat ca nu observam cat de repede trece o noapte dezlipindu-ne buzele cateva soapte?"

si mie imi place partea asta;))

imi vine sa te sun.
"chipul tau as vrea sa-l ating mereu"
[bai, deci bestiala melodia!]

everything I know is that I'm thinking about you.

8->

vorba aia:


"are balta peste!"


:x;;)

:)

Portishead - Roads

gives me chills everytime...

[miss you]

what kind of fuckery is this?!

sunt prea multe intrebari fara raspuns.dar nu degeaba suntem oameni.de indata ce gasesc un raspuns, apar alte intrebari.ma bucur totusi ca pot gasi raspunsuri.
mii de ganduri razlete, probleme, intrebari ... povesteam cuiva zilele trecute, la ce ma gandesc in mod constant.am inceput discutia cam asa:
- ai idee la ce ma gandesc acum?
- pai, la el.
- :)) pay attention: caut solutii la capitolul "ei"[si sunt destui, iar intrebarile de sute de ori mai multe], ma gandesc la ai mei, la fratimiu, la mine[ si am destule ...probleme, sa zicem], la viitor adica facultate, la vesnica dilema...si ar mai fi cateva, dar de ordin total personal:)
- nu esti in firea ta!si toate astea...in acelasi timp?
- da:)


azi...am citit un roman siropos.dumnezeule, urasc astfel de romane.dar l-am citit.trebuia.in fond, nu strica si poate gasesc ceva ce-mi atrage atentia.eh, asta a fost monoton, siropos, penibil.mai bine dormeam alea 2 ore cat mi-a luat sa-l citesc.totusi, dau de aceeasi dilema in astfel de scrieri:

cum poti avea sentimente contradictorii pentru aceeasi persoana?

nu mi se pare asa complicat.dar poate ca este.si eu incerc sentimentul asta.e ciudat.de nedescris.sau poate ca nu.nu asta e important.
[ah, urasc multe cuvinte, printre care si "poate".a dracu' probabilitate!!!]

te omor, de ce nu raspunzi?

de saptamani intregi incerc sa scriu acest post, dar in acest moment n-am nici cea mai vaga idee cum sa incep.
aveam fel de fel de scenarii concepute, fraze bine conturate...
acum e empty:| parca n-ar mai fi nimic.de parca mi s-au sters toate informatiile...kinda brain damaged.
in fine...hai sa intru in tema.

sunt multe, multe de spus.ar trebui sa ti le spun in fata.dar nu voi face asta.nu inca.
stii destul de bine ca sunt orgolioasa, nu ma las calcata in picioare, nu suport nazurile nimanui si nu am complexe de superioritate.stii la fel de bine ca si tu esti la fel.[almost]
nu te-am subestimat in nicio clipa de cand ne cunoastem.dar nici nu te-am plasat somewhere above me, like a God or somethin'.nu fac asta cu nimeni.intelegi?NIMENI!mai ales necunoscuti:)cum si tu ai fost candva.problema e ca...tu m-ai subestimat!desi nu recunosti,sau nu vrei sa-mi spui, dar asa e.m-ai crezut poate mai fraiera, poate pic in vreo plasa or shit like that.de fapt, ceva de genu' asta mi-ai zis.cert e ca tu ai facut acel lucru de care ma acuzi.
and now, I'm stronger than you!:)admit it.and you thought I was weak...
problema sta in felul urmator: asa cum tu urasti sa te ignore cineva[cu buna stiinta sau fara sa vrea] urasc si eu sa fiu ignorata de cineva.poate vrei sa vorbesti cu mine, dar din orgoliu nu intri pe mine.pentru ca nu suporti.stiu asta.si ti-am facut pe plac o perioada.dar ma saturasem.
as vrea uneori sa-ti vorbesc, sa-ti povestesc, sa faci si tu acelasi lucru, cum faceai odinioara.
dar daca intru in acest moment in vorba cu tine, iti voi face pe plac, te vei simti superior pentru ca, vezi tu, eu am cedat.eu cedez, eu ma intorc la tine.asa vezi tu lucrurile.ah, ce prostie! o sa gandesti ceva gen: ha!tu te-ai intors!i'm better!tu ai cedat! etc.
esti orgolios.stiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu.
si eu sunt.
si asta ne omoara uneori:)
dar in chestia asta ne deosebeste ceva.
sa luam in calcul si cealalta posibilitate.adica sa incepi sa-mi vorbesti.in niciun caz n-o sa vad in asta o lupta castigata.n-o sa te vad ca pe un invins.de parca mi-ai fi inferior.n-o sa-ti scot ochii ca ai cedat, si n-o sa am in gand atunci cand ma trezesc: "aah!! l-am facut sa clacheze.el a fost primul.n-am fost eu:D[etc]".no!not in a gazillion years!as fi foarte fericita, dummy:) pentru ca ar insemna ca ti-ai mai schimbat unele idei, ca, intr-adevar, all that reading a avut un efect.
inca de la inceput mi-a placut ca semanam foarte mult[soul mates, shit like that, doesn't matter].avem multe in comun.nu ma plictiseam vorbind cu tine."as vorbi cu tine zile-n sir si nu m-as plictisi".right:-J I used to say the same.si toate astea le-ai sesizat si tu.si esti sensibil.da,da.:) si cat mai vorbeam si pe tema asta.si nu numai.
eu ma cunosc; destul bine.cum putine persoane se cunosc pe ele insele.tu esti ca mine.
amandoi acceptam ca suntem oameni: suferim, gresim, invatam, plangem, zambim.
iubim.si asta e cel mai grav.aici iti spun c-ar trebui sa risti:) nu vei afla niciodata care te iubeste si e dispusa sa faca totul pentru tine, asa cum stim amandoi ca si tu ai face pentru ea, atata timp cat nu risti.asuma-ti acest risc.momentan esti sad and lonely pentru ca nu esti pregatit sa risti.
anyway, m-am simtit bine cat timp am scris acest post.un monolog care sper sa ajunga in fata ochilor tai.apoi sa deschizi[in adevaratul sens al cuv.] ochii si sa-mi raspunzi.

mda. sunt pasi mici, sunt lucruri simple.sper ca tot ce am scris aici sa te faca macar sa zambesti.atat, si nimic mai mult.oricum, ma simt mai libera.

ti pwp

true:)

si baietii plang cateodata:)


miss you, silly!:)

o poveste

iuhuhuuuuuuuuuu!!!
a fost prea show la mare, bai pietricica:))
au fost prea multe faze, bai pulica:))
bai cap, mi-e dor de voi!
vai tu domnie, da' ce mai distractie in 8 zile:)
vor urma multe posturi, fiecare cu cate o intamplare haioasa, penibila, jalnica.eh, vom vedea:))
unii m-au facut nesimtita, altii chiar cam nenorocita, altii amuzanta, placuta, de treaba.
acum, nu mai conteaza. eu sunt asa cum sunt:x si ma iubesc/suport asa:))
a fost foarte tare, frate!
as sta chiar si o luna cu acei oameni, si nu m-as plictisi. nu, nu, nici gand!

fac o pauza de somn
brb