viciul meu implica placere si dependenta psihica
cap ou pas cap?!
:)
[your mind hurting by the constant thought of me]
Showing posts with label pansy. Show all posts
Showing posts with label pansy. Show all posts
Thursday, February 5, 2009
Wednesday, February 13, 2008
camera Sambo
Sunt doar niste cuvinte. Cat de rau poate fi?!
Oare manipulez prin cuvinte? Oare ma joc si ma amuz? Oare vorbesc serios? Oare are rost?
Gandurile-mi sunt din ce in ce mai misterioase si complicate. De parca m-as afla intr-un labirint, incerc sa ma descopar pe mine insami zi de zi, ceas de ceas, iar pe masura ce raspund unei intrebari, apar altele, mai complicate, mai bizare, care nu duc nicaieri. Desi asta e cea mai importanta invatatura a fiecaru, iar eu vreau sa ma dezvalui, sa ma revelez mie insami, sa ma desfac in mii de parti, devine tot mai dificil, aproape imposibil, scrierile-mi sunt stranii, parca fara sens, de parca ma-ndrept spre nicaieri, ma ratacesc in labirint si refuz s-accept c-ar fi sfarsitul, ca n-as mai putea inainta. Nu reusesc sa intrevad mai nimic, ma simt totusi inchisa iremediabil desi nu vad nicaieri marginile. Totul e vag... Oare sunt condamnata sa ma invart orbeste, zadarnic, intr-o sfera, ca in intunericul unui labirint?
Intr-o zi, fara sa-mi dau seama, voi iesi din nou la lumina, voi iesi din labirint, il voi sfarama...
Exista un singur loc in care ma rup de Timp, de prezent, de trecut, de viitor; de ai mei, de voi, de civilizatie. Imi pastrez acest timp doar pentru mine singura. Orice s-ar intampla in fragmentul acela de Timp, pe care-l smulg din istorie si-l pastrez pentru mine, niciun eveniment nu ma poate sustrage. Incerc sa-mi apar libertatile esentiale. Este una dintre modalitatile in care protestez impotriva lui, a destinului. Timpul cosmic. Asa-mi pot pastra macar pentru propria mea folosinta si beatitudine, ceasurile dupa-amiezei, lumina, gustul, misterul lor. Orice detaliu, cat de nesemnificativ, imi reveleaza un nou aspect al intregului, al Cosmosului. Neacceptand nici un alt timp decat cel cosmic, traiesc astfel o neintrerupta revelatie. In propria mea camera Sambo... Precum acel personaj, S., am propria mea camera Sambo. Am inteles ca exista aici pe pamant, langa noi, la indemana noastra, si totusi invizibil celorlalti, inaccesibil celor neinitiati - exista un spatiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dac-ai avut norocul sa-l cunosti, nu-l mai poti uita toata viata. Caci in Sambo simt ca traiesc intr-o continua, inexprimabila fericire. Nicaieri n-am mai simtit o asemenea beatitudine. Nu pot face nimic aici. Nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e somn. Traiesc pur si simplu in paradis, in paradisul meu. In camera aceasta sunt libera sa ma contrazic, sunt libera sa cred ce-mi place, chiar daca acele credinte si opinii sunt efemere.
In camera mea Sambo...
Oare manipulez prin cuvinte? Oare ma joc si ma amuz? Oare vorbesc serios? Oare are rost?
Gandurile-mi sunt din ce in ce mai misterioase si complicate. De parca m-as afla intr-un labirint, incerc sa ma descopar pe mine insami zi de zi, ceas de ceas, iar pe masura ce raspund unei intrebari, apar altele, mai complicate, mai bizare, care nu duc nicaieri. Desi asta e cea mai importanta invatatura a fiecaru, iar eu vreau sa ma dezvalui, sa ma revelez mie insami, sa ma desfac in mii de parti, devine tot mai dificil, aproape imposibil, scrierile-mi sunt stranii, parca fara sens, de parca ma-ndrept spre nicaieri, ma ratacesc in labirint si refuz s-accept c-ar fi sfarsitul, ca n-as mai putea inainta. Nu reusesc sa intrevad mai nimic, ma simt totusi inchisa iremediabil desi nu vad nicaieri marginile. Totul e vag... Oare sunt condamnata sa ma invart orbeste, zadarnic, intr-o sfera, ca in intunericul unui labirint?
Intr-o zi, fara sa-mi dau seama, voi iesi din nou la lumina, voi iesi din labirint, il voi sfarama...
Exista un singur loc in care ma rup de Timp, de prezent, de trecut, de viitor; de ai mei, de voi, de civilizatie. Imi pastrez acest timp doar pentru mine singura. Orice s-ar intampla in fragmentul acela de Timp, pe care-l smulg din istorie si-l pastrez pentru mine, niciun eveniment nu ma poate sustrage. Incerc sa-mi apar libertatile esentiale. Este una dintre modalitatile in care protestez impotriva lui, a destinului. Timpul cosmic. Asa-mi pot pastra macar pentru propria mea folosinta si beatitudine, ceasurile dupa-amiezei, lumina, gustul, misterul lor. Orice detaliu, cat de nesemnificativ, imi reveleaza un nou aspect al intregului, al Cosmosului. Neacceptand nici un alt timp decat cel cosmic, traiesc astfel o neintrerupta revelatie. In propria mea camera Sambo... Precum acel personaj, S., am propria mea camera Sambo. Am inteles ca exista aici pe pamant, langa noi, la indemana noastra, si totusi invizibil celorlalti, inaccesibil celor neinitiati - exista un spatiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dac-ai avut norocul sa-l cunosti, nu-l mai poti uita toata viata. Caci in Sambo simt ca traiesc intr-o continua, inexprimabila fericire. Nicaieri n-am mai simtit o asemenea beatitudine. Nu pot face nimic aici. Nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e somn. Traiesc pur si simplu in paradis, in paradisul meu. In camera aceasta sunt libera sa ma contrazic, sunt libera sa cred ce-mi place, chiar daca acele credinte si opinii sunt efemere.
In camera mea Sambo...
Sunday, December 16, 2007
glob de cristal
Azi par preocupata, distrata, putin batjocoritoare; ca in cele mai irelevante ceasuri ale mele. Parca urmaresc un gand, pe care nu izbutesc sa-l limpezesc sau sa-l accept.
M-am trezit deodata nefericita, bolnava, putin inspaimantata. M-a cuprins o furie oarba impotrivea mea insami: as fi vrut sa fac ceva grav, ceva urgent, sa alerg pana la capatul pamantului, sa sar intr-o apa adanca, sa ma lovesc de ziduri. Simt ca ma sufoc.
Grabesc pasul. Merg astfel vreme indelungata, strangand si desfacand pumnii in nestire...
Orice minut pierdut ar putea insemna o catastrofa. Orice intarziere ar produce poate ireparabilul.
Hotararea imi da o forta sigura, o anumita seriozitate. Trebuie ca macar acest lucru sa se intample astfel, impotriva destinului, dupa vointa mea...
M-am trezit deodata nefericita, bolnava, putin inspaimantata. M-a cuprins o furie oarba impotrivea mea insami: as fi vrut sa fac ceva grav, ceva urgent, sa alerg pana la capatul pamantului, sa sar intr-o apa adanca, sa ma lovesc de ziduri. Simt ca ma sufoc.
Grabesc pasul. Merg astfel vreme indelungata, strangand si desfacand pumnii in nestire...
Orice minut pierdut ar putea insemna o catastrofa. Orice intarziere ar produce poate ireparabilul.
Hotararea imi da o forta sigura, o anumita seriozitate. Trebuie ca macar acest lucru sa se intample astfel, impotriva destinului, dupa vointa mea...
Thursday, November 22, 2007
de ce?
[acest post a stat mai bine de doua saptamani la drafts. m-am hotarat sa merg mai departe. unele lucruri trebuie luate ca atare, altele nu. (probabil e in imaginatia mea) ]
*pentru ca m-am gandit.pentru ca am sucit totul in toate felurile
*pentru ca m-am gandit la tine, la mine, la noi
*pentru ca intra in joc si ignoranta mea.pur si simplu nu ma interesezi daca te vad ca renunti.e simplu.cei care nu renunta sunt putini.iar cei care raman pana la capat..sunt aproape inexistenti
*pentru ca nu pot sa spun ca am cunoscut fiecare baiat de pe planeta asta ca sa stiu ca nu ar fi unul.deci ramane la "aproape"
*pentru ca sunt rea
*pentru ca sunt usor nebuna
*pentru ca sunt genial de nebuna
*pentru ca "a gandi" ma caracterizeaza
*pentru ca vreau sa-mi arati tu
*pentru ca poate par totusi simpla, dar nu sunt
*pentru ca nu inteleg ce e cu "acel ceva" de care mi se tot spune
*pentru ca aud aceleasi fraze din atatea guri
*pentru ca nu stiu pe cine sa cred, si de aceea prefer sa nu cred pe nimeni pana cand nu mi se ofera dovezi clare
*pentru ca, desi imi place imprevizibilul,il ador, uneori urasc sa nu stiu ce va urma
*pentru ca nu sunt insensibila, cum poate te-ai gandit
*pentru ca, desi-mi asum riscul, sunt unele consecinte pe care inca nu le pot anticipa.sau da, dar nu vreau sa le accept
*pentru ca tin mult la constiinta mea, si la eul meu, si la ce reprezint eu pentru mine insami
*pentru ca am anumite aspiratii si conceptii de neconceput, neinteles pentru altii si de neacceptat pentru altii
*pentru ca am impresia ca sunt cu mult diferita fata de multa .. multa lume
*pentru ca am ceva sacru, sublim, si ceva profan care ma situeaza undeva superior, cred eu
*pentru ca m-am impacat cu existenta mea.si am acceptat faptul ca voi fi singura.singura, nu fizic,ci spiritual.nu psihic,ci spiritual
*pentru ca eu nu accept termenul de "iubire". e un fel de vraja, si asta nu vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimtita, care cu orice chip incearca sa ne umileasca...
*pentru ca aceasta "nebunie nesimtita" o pot trai doar la modul superior, sacru,sublim.nicidecum pamantesc
*pentru ca nu e important pentru mine sa ma marit, sa fac copii etc.asta e iubire pamanteasca.acesta e momentul in care accepti ca va trebui sa mori si esti speriat de asta si vrei, intr-un fel, sa ramai in viata
*pentru ca e important pentru mine sa traiesc"iubirea" suprema, absoluta,dincolo de orice limite.nu ma intereseaza moartea.aceea e doar corporala
*pentru mine.pentru eul meu.pentru constiinta mea.pentru viata mea
*pentru ca e un procesc greu,dificil,anost..depinde..sa ma cunosti.trebuie..sa-ti asumi niste riscuri.sa accepti niste realitati.sa ma accepti
*pentru ca sunt multe pe care vreau sa le descopar, sa le aflu, si simt ca nu am destul timp
*pentru ca nu stiu daca vei avea rabdare
*pentru ca nu stiu daca ma vei accepta
*pentru ca nu stiu daca o sa ma placi[si tot ce implica acest cuvant]
*pentru ca nu stiu ce impresie iti lasa toate astea.de fapt, am idee
*pentru ca nu vreau sa par ceea ce nu sunt.dar deseori se-ntampla asta
*pentru ca urasc minciuna si superficialitatea.invidia si acele backstabs
*pentru ca nu vreau sa ma impotrivesc
*pentru ca pentru mine totul e atat de simplu.dar imi place sa complic
*pentru ca n-am incredere in prima impresie
*pentru ca aparentele sunt inselatoare 80% din timp
*pentru ca nu vreau sa dezamagesc si sa fiu dezamagita
*pentru ca ar fi greu, foarte greu, APROAPE imposibil sa fie posibil
*pentru ca triptriptrip si te sarut
*pentru ca te simt
*pentru ca te cunosc
*pentru ca poate nu trebuie sa ajung sa te cunosc.poate ar trebui sa bat in retragere
*pentru ca nu ma refer numai la "a fi indragostit"
*pentru ca nu-mi sta gandul la nimic dar la orice
*pentru ca n-am stare
*pentru ca-mi place cand ma tachnezi
*pentru ca am obiceiul de a SUBLINIA
*pentru ca urasc cand taci
*pentru ca nu stiu totul, TOTUL despre mine
*pentru ca imi pare rau
*pentru ca in fata hartiei albe rareori izbutesc sa raman in realitate..
*pentru ca m-am gandit.pentru ca am sucit totul in toate felurile
*pentru ca m-am gandit la tine, la mine, la noi
*pentru ca intra in joc si ignoranta mea.pur si simplu nu ma interesezi daca te vad ca renunti.e simplu.cei care nu renunta sunt putini.iar cei care raman pana la capat..sunt aproape inexistenti
*pentru ca nu pot sa spun ca am cunoscut fiecare baiat de pe planeta asta ca sa stiu ca nu ar fi unul.deci ramane la "aproape"
*pentru ca sunt rea
*pentru ca sunt usor nebuna
*pentru ca sunt genial de nebuna
*pentru ca "a gandi" ma caracterizeaza
*pentru ca vreau sa-mi arati tu
*pentru ca poate par totusi simpla, dar nu sunt
*pentru ca nu inteleg ce e cu "acel ceva" de care mi se tot spune
*pentru ca aud aceleasi fraze din atatea guri
*pentru ca nu stiu pe cine sa cred, si de aceea prefer sa nu cred pe nimeni pana cand nu mi se ofera dovezi clare
*pentru ca, desi imi place imprevizibilul,il ador, uneori urasc sa nu stiu ce va urma
*pentru ca nu sunt insensibila, cum poate te-ai gandit
*pentru ca, desi-mi asum riscul, sunt unele consecinte pe care inca nu le pot anticipa.sau da, dar nu vreau sa le accept
*pentru ca tin mult la constiinta mea, si la eul meu, si la ce reprezint eu pentru mine insami
*pentru ca am anumite aspiratii si conceptii de neconceput, neinteles pentru altii si de neacceptat pentru altii
*pentru ca am impresia ca sunt cu mult diferita fata de multa .. multa lume
*pentru ca am ceva sacru, sublim, si ceva profan care ma situeaza undeva superior, cred eu
*pentru ca m-am impacat cu existenta mea.si am acceptat faptul ca voi fi singura.singura, nu fizic,ci spiritual.nu psihic,ci spiritual
*pentru ca eu nu accept termenul de "iubire". e un fel de vraja, si asta nu vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimtita, care cu orice chip incearca sa ne umileasca...
*pentru ca aceasta "nebunie nesimtita" o pot trai doar la modul superior, sacru,sublim.nicidecum pamantesc
*pentru ca nu e important pentru mine sa ma marit, sa fac copii etc.asta e iubire pamanteasca.acesta e momentul in care accepti ca va trebui sa mori si esti speriat de asta si vrei, intr-un fel, sa ramai in viata
*pentru ca e important pentru mine sa traiesc"iubirea" suprema, absoluta,dincolo de orice limite.nu ma intereseaza moartea.aceea e doar corporala
*pentru mine.pentru eul meu.pentru constiinta mea.pentru viata mea
*pentru ca e un procesc greu,dificil,anost..depinde..sa ma cunosti.trebuie..sa-ti asumi niste riscuri.sa accepti niste realitati.sa ma accepti
*pentru ca sunt multe pe care vreau sa le descopar, sa le aflu, si simt ca nu am destul timp
*pentru ca nu stiu daca vei avea rabdare
*pentru ca nu stiu daca ma vei accepta
*pentru ca nu stiu daca o sa ma placi[si tot ce implica acest cuvant]
*pentru ca nu stiu ce impresie iti lasa toate astea.de fapt, am idee
*pentru ca nu vreau sa par ceea ce nu sunt.dar deseori se-ntampla asta
*pentru ca urasc minciuna si superficialitatea.invidia si acele backstabs
*pentru ca nu vreau sa ma impotrivesc
*pentru ca pentru mine totul e atat de simplu.dar imi place sa complic
*pentru ca n-am incredere in prima impresie
*pentru ca aparentele sunt inselatoare 80% din timp
*pentru ca nu vreau sa dezamagesc si sa fiu dezamagita
*pentru ca ar fi greu, foarte greu, APROAPE imposibil sa fie posibil
*pentru ca triptriptrip si te sarut
*pentru ca te simt
*pentru ca te cunosc
*pentru ca poate nu trebuie sa ajung sa te cunosc.poate ar trebui sa bat in retragere
*pentru ca nu ma refer numai la "a fi indragostit"
*pentru ca nu-mi sta gandul la nimic dar la orice
*pentru ca n-am stare
*pentru ca-mi place cand ma tachnezi
*pentru ca am obiceiul de a SUBLINIA
*pentru ca urasc cand taci
*pentru ca nu stiu totul, TOTUL despre mine
*pentru ca imi pare rau
*pentru ca in fata hartiei albe rareori izbutesc sa raman in realitate..
Sunday, November 18, 2007
tulburator si atragator
Ca intotdeauna, gandurile ma duc pe cai absurde, ridicole...
Am inceput sa zambesc, privindu-l adanc in ochi. Cumplit ma pierdeam pe mine privindu-l; imi pierdeam mintile.
Nimeni nu banuia atunci ca sufletul si trupul tau sunt atat de desavarsite, ca pot fi atat de desavarsite. Eu te-am revelat pe tine tie insuti, eu te-am ajutat sa te descoperi. Intr-un anumit sens, esti creatia mea. Daca nu m-ai fi intalnit, ai fi supravietuit in forme larvare, mediocre. Orice alta dragoste a ta ar fi ratat. Unirea noastra nu ai fi putut-o cunoaste pe pamant...
Cautam amandoi, intr-o deznadajduita frenezie, sa regasim extazul acela care ne unea altadata atat de desavarsit. Poate ca betia aceasta intunecata a "caderii" dadea fetelor noastre o lucire tulburatoare si atragatoare.
Pentru ca revelatia unirii desavarsite aceasta este: te regasesti pe tine in clipa in care te pierzi. Dar nu-ti regasesti experienta ta cotidiana, profilul tau spiritual, asa cum se deseneaza in lumina puternica a zilei, ci te simti fiinta desavarsita, totala, libera.
Am inceput sa zambesc, privindu-l adanc in ochi. Cumplit ma pierdeam pe mine privindu-l; imi pierdeam mintile.
Nimeni nu banuia atunci ca sufletul si trupul tau sunt atat de desavarsite, ca pot fi atat de desavarsite. Eu te-am revelat pe tine tie insuti, eu te-am ajutat sa te descoperi. Intr-un anumit sens, esti creatia mea. Daca nu m-ai fi intalnit, ai fi supravietuit in forme larvare, mediocre. Orice alta dragoste a ta ar fi ratat. Unirea noastra nu ai fi putut-o cunoaste pe pamant...
Cautam amandoi, intr-o deznadajduita frenezie, sa regasim extazul acela care ne unea altadata atat de desavarsit. Poate ca betia aceasta intunecata a "caderii" dadea fetelor noastre o lucire tulburatoare si atragatoare.
Pentru ca revelatia unirii desavarsite aceasta este: te regasesti pe tine in clipa in care te pierzi. Dar nu-ti regasesti experienta ta cotidiana, profilul tau spiritual, asa cum se deseneaza in lumina puternica a zilei, ci te simti fiinta desavarsita, totala, libera.
Thursday, November 15, 2007
Monday, November 12, 2007
don't look back
* Think of all the things that I could tell him .. *
Doi pasi inapoi, stagnam sau mergem mai departe?
Pleci, dispar sau vom fi "noi"?
Why should I share with you, if you won't share with me?
Knock knock. pot sa intru? sau mi-e interzisa trecerea?
Think about it and let me know. I won't be waiting an eternity.
Timpul zboara, iar eu am nevoie ..
* Evening sun, why don't you stay just a lil' longer, please .. I need you bad .. *
Doi pasi inapoi, stagnam sau mergem mai departe?
Pleci, dispar sau vom fi "noi"?
Why should I share with you, if you won't share with me?
Knock knock. pot sa intru? sau mi-e interzisa trecerea?
Think about it and let me know. I won't be waiting an eternity.
Timpul zboara, iar eu am nevoie ..
* Evening sun, why don't you stay just a lil' longer, please .. I need you bad .. *
Sunday, November 11, 2007
Wednesday, November 7, 2007
you know nothing
pisic, madness, no shoes, biteable, pa trend, bang bang pac pac da, pisi, hardcore, marmotaaaa, bulino!, patsy, gyeah, prajiturica, nazism, piscot,droguri, haos, d'n'b, electronice, trashie, pudic, desenato!, tigari, porno, geniu, clubbin, mandarine girl, rave, piercing, alt sistem planetar, kissable, trip, trendafluff, electrizato!, falcutsa, disaster, psychedelic, iii[idiot,inconstient,irezistibil], ciupercutsa, theocracy, euphoria .. moloz ..
*Et si tu crois que c'est fini...Jamais!*
*Et si tu crois que c'est fini...Jamais!*
Tuesday, November 6, 2007
Do not ..
Am banuit de la inceput tot ce se va intampla. Si m-am impotrivit din rasputeri.
Ti-am cautat ochii, zambind, incercand sa-i patrund, sa te fac atent, vestindu-te ca ceva cumplit, ceva de care ma tem si fug, sta sa ne cuprinda. Nu stiu cu siguranta ce ai inteles din privirile mele intrebatoare, obosite, care cerseau linistea, singuratatea. De atatea ori m-ai intrebat mai tarziu, muncit de gandul de a intelege, de a identifica momentul acela fara asemanare al inecului. M-ai intrebat uneori fara mila. Te-am privit in nestire, mi-am venit in fire.
Ti-am marturisit: ma tem ca te vei indragosti, ca ma vei iubi, ca e infricosatoare iubirea, ca si intalnirea noastra neasteptata.
- Gandeste-te bine ce faci, ti-am spus atunci. Gandeste-te bine ...
M-am obisnuit sa lupt, vulgar - ca toti marii egoisti -, impotriva acestei "infectii sentimentale".
Asteptai sa se intample ceva; si nu mai aveai puterea sa precipiti sau sa respingi ceea ce cu greu ai reusit sa obtii. Ma priveai insa, acum, mai de aproape. Zambeam cu oarecare tristete. M-ai privit din nou, incurcat. Ti-am soptit:
- Nu sunt ce par a fi .. Sunt totul si nimic. Nu sunt asa cum crezi. Te pot rani oricand. Ai suferi mult alaturi de mine si mult mai mult departe de mine.
- Ce inseamna toate astea?! m-ai intrebat uimit.
- Sa nu te indragostesti de mine ...
*sentimentele mele se subordoneaza ratiunii*
Ti-am cautat ochii, zambind, incercand sa-i patrund, sa te fac atent, vestindu-te ca ceva cumplit, ceva de care ma tem si fug, sta sa ne cuprinda. Nu stiu cu siguranta ce ai inteles din privirile mele intrebatoare, obosite, care cerseau linistea, singuratatea. De atatea ori m-ai intrebat mai tarziu, muncit de gandul de a intelege, de a identifica momentul acela fara asemanare al inecului. M-ai intrebat uneori fara mila. Te-am privit in nestire, mi-am venit in fire.
Ti-am marturisit: ma tem ca te vei indragosti, ca ma vei iubi, ca e infricosatoare iubirea, ca si intalnirea noastra neasteptata.
- Gandeste-te bine ce faci, ti-am spus atunci. Gandeste-te bine ...
M-am obisnuit sa lupt, vulgar - ca toti marii egoisti -, impotriva acestei "infectii sentimentale".
Asteptai sa se intample ceva; si nu mai aveai puterea sa precipiti sau sa respingi ceea ce cu greu ai reusit sa obtii. Ma priveai insa, acum, mai de aproape. Zambeam cu oarecare tristete. M-ai privit din nou, incurcat. Ti-am soptit:
- Nu sunt ce par a fi .. Sunt totul si nimic. Nu sunt asa cum crezi. Te pot rani oricand. Ai suferi mult alaturi de mine si mult mai mult departe de mine.
- Ce inseamna toate astea?! m-ai intrebat uimit.
- Sa nu te indragostesti de mine ...
*sentimentele mele se subordoneaza ratiunii*
Thursday, November 1, 2007
Ti-e teama?
Am coborat scarile tacuti.
Nu stiam ce se va intampla. Nu stiam nici macar care va fi primul cuvant pe care i-l voi spune.
Gerul din strada ne-a lovit pe amandoi in obraji, trezindu-ma.
Era noaptea aceea de iarna bucuresteana, fara pereche, sticloasa, clara, robusta.
Ai vrut sa faci cativa pasi inainte, dar ti-am oprit bratul.
- E mai bine sa mergem putin pe jos ..
Am pornit amandoi.
Mi-ai strans bine bratul si m-ai tinut aproape de tine.
E ciudat cat de precis iti simteam parfumul, in vazduhul acela pur, inghetat.
Ridicam adesea privirile, si atunci, gura intreaga mi se desena, infiorata, palpitand prin nu stiu ce atingere nevazuta; parca as fi asteptat o brusca, nemaintalnita sarutare.
A trecut, probabil, destul de putin timp; caci orgoliul tau n-a izbutit sa te intunece. M-am apropiat iar de tine, foarte incet, ca si cum m-as fi trezit.
- Iarta-ma ..
Nu stiam ce se va intampla. Nu stiam nici macar care va fi primul cuvant pe care i-l voi spune.
Gerul din strada ne-a lovit pe amandoi in obraji, trezindu-ma.
Era noaptea aceea de iarna bucuresteana, fara pereche, sticloasa, clara, robusta.
Ai vrut sa faci cativa pasi inainte, dar ti-am oprit bratul.
- E mai bine sa mergem putin pe jos ..
Am pornit amandoi.
Mi-ai strans bine bratul si m-ai tinut aproape de tine.
E ciudat cat de precis iti simteam parfumul, in vazduhul acela pur, inghetat.
Ridicam adesea privirile, si atunci, gura intreaga mi se desena, infiorata, palpitand prin nu stiu ce atingere nevazuta; parca as fi asteptat o brusca, nemaintalnita sarutare.
A trecut, probabil, destul de putin timp; caci orgoliul tau n-a izbutit sa te intunece. M-am apropiat iar de tine, foarte incet, ca si cum m-as fi trezit.
- Iarta-ma ..
Saturday, October 27, 2007
inca o poveste
Majoritatea oamenilor traiesc intr-o calma disperare...
Imi aduc aminte - si parca mi-ai spus-o de multe ori - ca te-a impresionat o foarte usoara oboseala in priviri. Nu era oboseala zilei, nici cea pe care ti-o lasa o boala lunga sau o serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironica pe care o imprima cu timpul inteligenta feminina.
Apoi am inteles de ce te-ai intors: ochii aceia foarte mari si nelamuriti, gura mea vasta, strivitoare, obrazul intreg brazdat de izvorul privirilor si de rosul gurii.
Ai uitat de mult gustul atator trupuri pe care le-ai cunoscut. Asta se intampla aproape tuturor barbatilor: sa n-aiba amintiri calde, sa nu mai pastreze nimic din toata magia aceea a dragostei fizice. Cred ca femeile uita mai greu; trupurile lor pastreaza indelung prezenta barbatului cunoscut candva. Dar se intampla in viata oricarui barbat un miracol de cateva clipe: intalnirea unei priviri, un sarut, o atingere care nu se aseamana cu nimic din tot ce-a fost pana atunci. Parca ar incepe un fir nou, o desteptare in alta parte: patrundere misterioasa, si totusi fireasca, in necunoscut. Nu prea stiu cum sa apreciez toate acestea; cred insa ca orice barbat simte, in acea clipa, ca se petrece ceva nou cu el, ceva maiestuos si straniu; nu e numaidecat dragoste, nici emotie, nici trepidatie carnala. Atatea femei care uimesc prin nesfarsita lor voluptate si care nu reveleaza totusi nici una dintre aceste clipe de dulce spaima si pierdere de sine...
Simt ca ma ratacesc, imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri pe care le vad si le stiu totusi cu precizie, dar imi place sa vorbesc la intamplare. Asta ma stimuleaza si ma odihneste.
Era mai mult decat o incantare: o comotie, prin care mi se revelase brusc o alta prezenta.
Cat de putin exprima toate cuvintele acestea vechi, uzate, tocite...
Caci asta mi se pare lucrul cel mai greu de invatat in contemplarea iubitei: sa stii cum sa-i privesti ochii.
Nu stiu cum sa explic mai bine toate lucrurile acestea, care acum mi se par de o tragica si solemna insemnatate, iar atunci cand sunt traite ni se par, de cele mai multe ori, naive sau nesemnificative. Pe mine ma obsedeaza mai ales amanuntul acesta; ca daca ai fi stiut sa privesti intr-un anumit fel ochii mei, viata ta intreaga ar fi decurs altfel...
E mai dramatic sa-ti dai seama ca sta in puterea ta, in norocul tau, sa vezi sau sa nu vezi, sa simti sau sa ignori un anumit lucru, o anumita prezenta, o anumita stare.
Prin ce miracol se transforma o simpla intamplare in extaz si rapt?
Si cum mai e posibila caderea din aceasta stare euforica, intoarcerea la lumina cea egala, de zi?
Sunt uneori stari care parca-si pierd durata. Nu stii - sau nu-ti mai aduci aminte - cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma.
Imi aduc aminte - si parca mi-ai spus-o de multe ori - ca te-a impresionat o foarte usoara oboseala in priviri. Nu era oboseala zilei, nici cea pe care ti-o lasa o boala lunga sau o serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironica pe care o imprima cu timpul inteligenta feminina.
Apoi am inteles de ce te-ai intors: ochii aceia foarte mari si nelamuriti, gura mea vasta, strivitoare, obrazul intreg brazdat de izvorul privirilor si de rosul gurii.
Ai uitat de mult gustul atator trupuri pe care le-ai cunoscut. Asta se intampla aproape tuturor barbatilor: sa n-aiba amintiri calde, sa nu mai pastreze nimic din toata magia aceea a dragostei fizice. Cred ca femeile uita mai greu; trupurile lor pastreaza indelung prezenta barbatului cunoscut candva. Dar se intampla in viata oricarui barbat un miracol de cateva clipe: intalnirea unei priviri, un sarut, o atingere care nu se aseamana cu nimic din tot ce-a fost pana atunci. Parca ar incepe un fir nou, o desteptare in alta parte: patrundere misterioasa, si totusi fireasca, in necunoscut. Nu prea stiu cum sa apreciez toate acestea; cred insa ca orice barbat simte, in acea clipa, ca se petrece ceva nou cu el, ceva maiestuos si straniu; nu e numaidecat dragoste, nici emotie, nici trepidatie carnala. Atatea femei care uimesc prin nesfarsita lor voluptate si care nu reveleaza totusi nici una dintre aceste clipe de dulce spaima si pierdere de sine...
Simt ca ma ratacesc, imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri pe care le vad si le stiu totusi cu precizie, dar imi place sa vorbesc la intamplare. Asta ma stimuleaza si ma odihneste.
Era mai mult decat o incantare: o comotie, prin care mi se revelase brusc o alta prezenta.
Cat de putin exprima toate cuvintele acestea vechi, uzate, tocite...
Caci asta mi se pare lucrul cel mai greu de invatat in contemplarea iubitei: sa stii cum sa-i privesti ochii.
Nu stiu cum sa explic mai bine toate lucrurile acestea, care acum mi se par de o tragica si solemna insemnatate, iar atunci cand sunt traite ni se par, de cele mai multe ori, naive sau nesemnificative. Pe mine ma obsedeaza mai ales amanuntul acesta; ca daca ai fi stiut sa privesti intr-un anumit fel ochii mei, viata ta intreaga ar fi decurs altfel...
E mai dramatic sa-ti dai seama ca sta in puterea ta, in norocul tau, sa vezi sau sa nu vezi, sa simti sau sa ignori un anumit lucru, o anumita prezenta, o anumita stare.
Prin ce miracol se transforma o simpla intamplare in extaz si rapt?
Si cum mai e posibila caderea din aceasta stare euforica, intoarcerea la lumina cea egala, de zi?
Sunt uneori stari care parca-si pierd durata. Nu stii - sau nu-ti mai aduci aminte - cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma.
Monday, October 22, 2007
yes or no
Am spus asta de mii de ori.
O spun din nou.
Mi-as asuma riscul oricand; oricare ar fi consecintele[de care voi fi complet constienta], as risca. Life’s worth living.
Nu mi-e frica de contextul de a fi prost, dar nu l-as prelua pe-al nimanui.
I’ve got my own.
Nu fac abuz de el, nu-l dezvalui absolut niciodata si nu-l recunosc.
Deci neg tot ce-am afirmat mai sus.
Friday, October 19, 2007
"DjAndu Andu: m-ai pus pe blog?"
DjAndu Andu: yellow
DjAndu Andu: ce faci ?
Panselutza Electronica: i'm here i'm here
Panselutza Electronica: don't panic
DjAndu Andu: ce faci ?
Panselutza Electronica: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Panselutza Electronica: de toate
Panselutza Electronica: tu?
DjAndu Andu: nimic
DjAndu Andu: ca ma doare capsoru
Panselutza Electronica: aiurea
Panselutza Electronica: eu am reusit sa dorm azi
Panselutza Electronica: prima zi cand am dormit dupa ore
Panselutza Electronica: WOW
DjAndu Andu: da ?
DjAndu Andu: bvo
Panselutza Electronica: sarumana
DjAndu Andu: sa cresti mare. .
DjAndu Andu: mica ..
DjAndu Andu: cum vrei
Panselutza Electronica: sarumana
DjAndu Andu: vrei sa-mi saruti mana ?
Panselutza Electronica: sarumana sarumana
Panselutza Electronica: nu ma
DjAndu Andu: aha
DjAndu Andu: bine
DjAndu Andu: nu inteleg nimic
Panselutza Electronica: nici nu trebuie
DjAndu Andu: aha
Panselutza Electronica: haide ma..ce dracului...chiar vrei sa intelegi tooooooootuu?
DjAndu Andu: da
DjAndu Andu: chiar totul
Panselutza Electronica: eeee, n-ai sa vezi.
Panselutza Electronica: n-am chef de net..
Panselutza Electronica: delooooooooc
Panselutza Electronica: m-as intalni cu multi din lista.cu cate o pers in fiecare zi
Panselutza Electronica: ca nuuuu-mi place pe mess
Panselutza Electronica: hua mess
DjAndu Andu: aha
DjAndu Andu: si cum mine ?
DjAndu Andu: doar 1 zi ?
Panselutza Electronica: da.da.pai nu vb cu tn?
Panselutza Electronica: pai...
Panselutza Electronica: paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai
Panselutza Electronica: de unde stiu eu cum esti tu naturaly?
DjAndu Andu: aoleu
Panselutza Electronica: deci o zi
Panselutza Electronica: si dup-aia mai multe
DjAndu Andu: ce tipi ?
DjAndu Andu: sti ca stau prost cu inima
Panselutza Electronica: vai iubi, chill
Panselutza Electronica: sunt gay toti.
Panselutza Electronica: nu te panica
DjAndu Andu: gay ?
DjAndu Andu: cine ?>
DjAndu Andu: chillman ?
Panselutza Electronica: pai crezi ca te-as insela eu pe tine?
DjAndu Andu: da
Panselutza Electronica: eh bine, atunci sunt toti hetero
Panselutza Electronica: hai zi
DjAndu Andu: cine e hetero ?
DjAndu Andu: ce sa zic ?
Panselutza Electronica: iar nu intelegi nimic
Panselutza Electronica: bine. gata.
DjAndu Andu: aoleu ...
Panselutza Electronica: deci urasc messu
DjAndu Andu: ti-am zis ca ma doare capu?
Panselutza Electronica: si m-as intalni cu multa lume din lista
DjAndu Andu: da ti-am zis
Panselutza Electronica: aa.da mi-ai zis
DjAndu Andu: ti-am zis ca nu inteleg nimic ?
DjAndu Andu: da ti-am zis
DjAndu Andu: ti-am zis ca m-ai ametit de m-a luat dreaqu ?
Panselutza Electronica: bine, bine. ma potolesc
DjAndu Andu: nu ti-am zis , da'ti zic acum
Panselutza Electronica: nu, da' mi-ai zis acu
DjAndu Andu: oricum..
DjAndu Andu: am inteles
DjAndu Andu: doar mess , urasc si gay
..
Panselutza Electronica: imi place discutia asta.pot s-o pun pe blog?
DjAndu Andu: iti placE ?
DjAndu Andu: de ce ?
Panselutza Electronica: pur si simplu
DjAndu Andu: doar daca ma pupi ..
Panselutza Electronica: haai...bine...
Panselutza Electronica: [baietii astia, ce nu faci ca sa le faci pe plac]
DjAndu Andu: ce bagat in seama ma simt
Panselutza Electronica: serios?
..
Sunday, October 14, 2007
natural blues
Poate mi s-a facut candva un semn, poate ca mi s-a indicat ceva...
Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat de armonios, desavarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui nu are niciun sens...
Ma intreb daca nu cumva in ziua cand am inceput sa iubesc[e un fel de-a zice, nu stiu ce alt cuvant as putea folosi, dar sunt aproape sigura ca n-am iubit pana acum. In fond, e un termen destul de abstract. In schimb, nu consider ca iubirea exista. Daca exista, este, cu siguranta, o nebunie totala, abstracta, cu multe caracteristici care-i schimba sensul banal si cunoscut si, din cauza carora, o putem numi si altfel. Revin sa subliniez ca n-am incercat aceasta traire absoluta, iubirea; n-am trait asa ceva, nu in felul in care o percep eu, ca pe o utopie:)] nu s-a intamplat ceva langa mine, ceva pe care eu nu l-am vazut sau pe care nu l-am inteles si prin ignorarea caruia m-am abandonat, desi lucida si responsabila, intamplarilor.
Te trezest ca ai devenit ceva, aproape fara sa-ti mai amintesti inceputurile acestei transformari. Se intampla deodata, fara sa stii, fara sa-ti dai seama. Tot ce ni se spune: dragoste, bani, interese sunt prostii. Niciun barbat nu s-ar sacrifica pentru un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre ei, oricat de prosti ar fi in majoritatea lor, lucrurile nu pot fi explicate atat de simplu. E aici un fel de vraja, si asta nu vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimtita, care cu orice chip incearca sa ne umileasca...
Este si acesta un destin, ca multe altele, nenumarate... De foarte multe ori incerc sa-mi dau seama de ele, mai ales de acele destine obscure, lipsite de glorie, care decid, fara stirea si in absenta noastra, pentru o viata intreaga.
Ma priveai cu spaima; cum ar fi fost viata noastra? Nu te gandeai deloc la trupul meu; e destul de usor sa cunosti si sa uiti un trup. Dar te gandeai mai ales la magia prezentei mele ascunsa.
Orice persoana pe care o iubesti te apasa, te sugruma si, fara voia ei, te destrama, te topeste, pana la descompunerea finala.
Te rodea insa alta intrebare: cum ar fi fost suferinta aceasta dulce, fecunda? In ce chip ai fi murit lumii acesteia? De-a dreptul in turpitudine, printr-o lenta sinucidere, sau intr-o jertifre mare?...
Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat de armonios, desavarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui nu are niciun sens...
Ma intreb daca nu cumva in ziua cand am inceput sa iubesc[e un fel de-a zice, nu stiu ce alt cuvant as putea folosi, dar sunt aproape sigura ca n-am iubit pana acum. In fond, e un termen destul de abstract. In schimb, nu consider ca iubirea exista. Daca exista, este, cu siguranta, o nebunie totala, abstracta, cu multe caracteristici care-i schimba sensul banal si cunoscut si, din cauza carora, o putem numi si altfel. Revin sa subliniez ca n-am incercat aceasta traire absoluta, iubirea; n-am trait asa ceva, nu in felul in care o percep eu, ca pe o utopie:)] nu s-a intamplat ceva langa mine, ceva pe care eu nu l-am vazut sau pe care nu l-am inteles si prin ignorarea caruia m-am abandonat, desi lucida si responsabila, intamplarilor.
Te trezest ca ai devenit ceva, aproape fara sa-ti mai amintesti inceputurile acestei transformari. Se intampla deodata, fara sa stii, fara sa-ti dai seama. Tot ce ni se spune: dragoste, bani, interese sunt prostii. Niciun barbat nu s-ar sacrifica pentru un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre ei, oricat de prosti ar fi in majoritatea lor, lucrurile nu pot fi explicate atat de simplu. E aici un fel de vraja, si asta nu vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimtita, care cu orice chip incearca sa ne umileasca...
Este si acesta un destin, ca multe altele, nenumarate... De foarte multe ori incerc sa-mi dau seama de ele, mai ales de acele destine obscure, lipsite de glorie, care decid, fara stirea si in absenta noastra, pentru o viata intreaga.
Ma priveai cu spaima; cum ar fi fost viata noastra? Nu te gandeai deloc la trupul meu; e destul de usor sa cunosti si sa uiti un trup. Dar te gandeai mai ales la magia prezentei mele ascunsa.
Orice persoana pe care o iubesti te apasa, te sugruma si, fara voia ei, te destrama, te topeste, pana la descompunerea finala.
Te rodea insa alta intrebare: cum ar fi fost suferinta aceasta dulce, fecunda? In ce chip ai fi murit lumii acesteia? De-a dreptul in turpitudine, printr-o lenta sinucidere, sau intr-o jertifre mare?...
Thursday, October 11, 2007
a putea
Să ştii,
să simţi
că poţi face orice,
pentru că ai răbdat totul,
pentru că te-ai umilit,
ai provocat suferinţă in jurul tău.
Să poţi face totul
pentru că n-ai făcut nimic până acum,
pentru că n-ai existat
ca personalitate,
ca voinţă... Mi se pare cam confuz...
Altceva visez eu;
să poţi găsi ceva ultim,
ceva fundamental
şi neschimbător,
în acest Univers al formelor.
Să poţi crea orice,
să poţi întrece
oricare dintre geniile lumii,
şi totuşi
să rămâi deasupra,
indiferent faţă de opera ta,
neutru,
impasibil,
asta e calea...
Tuesday, October 9, 2007
leapsa parfumata
e invazie!
serios.
aveam o vaga idee despre ce-as putea posta azi in legatura cu o intamplare.
am intrat insa pe blogul lui baghy si am dat de o alta leapsa, si anume leapsa parfumata: ce parfum folosesc si a ce miroase blogul meu.ultima e dubioasa:))
in fine, eu folosesc Issey miyake mai mereu. e preferatul meu.ocazional, aqua di gio[armani],kenzo sau poeme[lancome], acesta din urma insa rareori deoarece e putin prea dulce pentru gusturile mele, dar indeajuns de dulce incat sa-l agreez si sa-l folosesc.
iar blogul meu...blogul meu isi schimba parfumul de la post la post, in functie d
e starea mea.:-? cred ca cel mai potrivit este aqua di gio. sau issey miyake.de fapt, invers.miroase si el a ce miros si eu.aaaaaaaa inca ceva. mi-ar placea sa miroasa a nuca de cocos:x [ca si mine, in fiecare dimineata]ii dau mai departe doar lui andu, pentru ca " nu ma cunosti deloc .."
e un inceput, nu?:))
Monday, October 8, 2007
tu ce crezi?
in ultimele zile, nu prea mi-am aruncat privirea prin acest world wide web. nici macar n-am alocat obisnuitul timp cotidian pentru a citi cele cateva bloguri de actualitate[pentru mine].
din cauza aceasta, imi cer scuze[ din nou lui andu ] pentru fapta groaznica de care am fost capabila:))
am primit o leapsa inca de pe 5 octombrie de la andu pe care o voi da mai departe, bineinteles, cu intarzierea de rigoare:
hai sa-mi incerc norocul.
sper sa va debusolez toooootaaaaaaaaaal:))
1. Parfumul meu preferat este Issey miyake.
2. Fratele meu[biologic] mi-a spus prima oara "Trashie", intr-o incercare de a-mi descrie modul vestimentar si stilul de viata haotic.
3. Urasc prejudecatile si superficialitatea.
4. Dispun de un tip temperamental combinat intre flegmatic si melancolic.Echilibrata. calma de la natura, nu ma irit usor si am suficienta rabdare. Sunt instabila, am putina incredere in fortele proprii si ma tem deseori[am detaliat pentru cei care nu sunt siguri pe cunostintele lor in domeniul psihologiei].
in ce priveste afirmatia falsa a copilului indraznet si needucat, alegerea mea ar fi fost cea cu numarul 3["whisky cu cola e mancarea mea preferata"]. pe parcurs, am sesizat ca, de fapt, e 2["Iubesc sa merg pe jos"]. sau poate chiar poti sa ne induci in eroare, si scopul tau este sa nu descoperim care e, intr-adevar, cea falsa.poate sunt toate, poate niciuna.poate ma dezmeticesc, si ma ajuti sa inteleg.merci.
ma tin de cuvant, si dau mai departe capshunei, lui baghy, dandan, lui dnk si lui calin . poate si lui nihasa, deci nu stiu daca iepurasul gusta/obisnuieste astfel de jocuri des intalnite in blogosfera:).
good luck, everybody!
I will never be who you thought I might, my dear.
din cauza aceasta, imi cer scuze[ din nou lui andu ] pentru fapta groaznica de care am fost capabila:))
am primit o leapsa inca de pe 5 octombrie de la andu pe care o voi da mai departe, bineinteles, cu intarzierea de rigoare:
"Fiecare va face 4 afirmatii despre sine: 3 adevarate si una falsa … iar cel care primeste leapsa va trebui sa o identifice pe cea falsa si la randul lui sa posteze alte 4 afirmatii. Cu cat propozitia falsa va fi mai greu de identificat, cu atat jocul va fi mai interesant.
Poate reusim sa ne cunoastem cat de cat preferintele,caracteru’,sau orice altceva…Sau poate nu?
(Cei care primesc leapsa vor primi si raspunsul pentru a afla daca au ghicit care era afirmatia falsa)"
Poate reusim sa ne cunoastem cat de cat preferintele,caracteru’,sau orice altceva…Sau poate nu?
(Cei care primesc leapsa vor primi si raspunsul pentru a afla daca au ghicit care era afirmatia falsa)"
hai sa-mi incerc norocul.
sper sa va debusolez toooootaaaaaaaaaal:))
1. Parfumul meu preferat este Issey miyake.
2. Fratele meu[biologic] mi-a spus prima oara "Trashie", intr-o incercare de a-mi descrie modul vestimentar si stilul de viata haotic.
3. Urasc prejudecatile si superficialitatea.
4. Dispun de un tip temperamental combinat intre flegmatic si melancolic.Echilibrata. calma de la natura, nu ma irit usor si am suficienta rabdare. Sunt instabila, am putina incredere in fortele proprii si ma tem deseori[am detaliat pentru cei care nu sunt siguri pe cunostintele lor in domeniul psihologiei].
in ce priveste afirmatia falsa a copilului indraznet si needucat, alegerea mea ar fi fost cea cu numarul 3["whisky cu cola e mancarea mea preferata"]. pe parcurs, am sesizat ca, de fapt, e 2["Iubesc sa merg pe jos"]. sau poate chiar poti sa ne induci in eroare, si scopul tau este sa nu descoperim care e, intr-adevar, cea falsa.poate sunt toate, poate niciuna.poate ma dezmeticesc, si ma ajuti sa inteleg.merci.
ma tin de cuvant, si dau mai departe capshunei, lui baghy, dandan, lui dnk si lui calin . poate si lui nihasa, deci nu stiu daca iepurasul gusta/obisnuieste astfel de jocuri des intalnite in blogosfera:).
good luck, everybody!
I will never be who you thought I might, my dear.
Wednesday, October 3, 2007
away
mai devreme, in timp ce faceam acel studiu de caz absolut imbecil, meditam...
ajunsesem la concluzia ca nu-i chiar asa de rau sa-ti pierzi urma.
in fond, de ce nu?
mai multa liniste, mai mult timp pentru mine, si mult, mult mai putin stres.
cu toate astea, eu nu sunt persoana cea mai indicata sa dispara. nu neaparat fiindca reprezint ceva important in viata altora, ci pentru ca natura mea este de asemenea maniera incat nu pot sta deoparte, am nevoie de agitatie, si sa fiu inconjurata de multi oameni.
trecusera 2 zile de cand nu avusesem contact cu persoanele din afara anturajului[orasul e mizer, majoritatea locuitorilor sunt "defecti"]. deja ma simteam prost, parca m-as fi sufocat. aveam nevoie de interactiune, si asta urgent![nu era o urgenta animalica]
si un telefon era de-ajuns. bineinteles, o convorbire de cel putin o ora, cum se obisnuieste.
eu nu sunt eu daca nu am o viata sociala activa.
nu sunt eu daca trec maxim 2 saptamani and I don't have a new friend:)
still, old friends become really good friends. bineinteles, partea asta e valabila intotdeauna, dar multi o uita ulterior. gen: I'll always be there for you, pansy. I'll always help you. etc.
dar asta e alta veste poveste. ramane pentru mai incolo.
viata mea sociala se va duce de rapa daca ma mai trezesc sa-mi pierd urma. treaba asta merge in alte cazuri[detalii intr-un alt post.sau nu].
de asemenea[relevant in acest caz], nu as suporta sa locuiesc undeva in creierii muntilor, departe de civilizatie.as rezista asa maximum 3 zile, si nici atunci singura.cu cel putin 6-7 prieteni apropiati.
de reflectat am timp.si de citit.si de tot ce vreau sa fac.
insa, pentru mine, concluzia aceea nu e valabila. eu nu sunt genul chill.
*nici Alan n-a fost singur. pana la urma, o femeie i-a iesit in cale. chiar si acolo, in munti, unde n-ai crede c-ar putea cineva ajunge*
am facut blog-ul pentru a vorbi[cu mine insami], pentru ca stiu destule si vreau sa impartasesc, pentru ca asa am vrut eu:)) dar n-as putea spune ca nu vede nimeni, ca nu citeste nimeni, ca sunt singura, deoarece tot exista o persoana, cel putin una care sa citeasca acest post, sau doar sa-l vada, sau sa intre, printr-o coincidenta, pe blog.
personal, cred as innebuni singura.
ajunsesem la concluzia ca nu-i chiar asa de rau sa-ti pierzi urma.
in fond, de ce nu?
mai multa liniste, mai mult timp pentru mine, si mult, mult mai putin stres.
cu toate astea, eu nu sunt persoana cea mai indicata sa dispara. nu neaparat fiindca reprezint ceva important in viata altora, ci pentru ca natura mea este de asemenea maniera incat nu pot sta deoparte, am nevoie de agitatie, si sa fiu inconjurata de multi oameni.
trecusera 2 zile de cand nu avusesem contact cu persoanele din afara anturajului[orasul e mizer, majoritatea locuitorilor sunt "defecti"]. deja ma simteam prost, parca m-as fi sufocat. aveam nevoie de interactiune, si asta urgent![nu era o urgenta animalica]
si un telefon era de-ajuns. bineinteles, o convorbire de cel putin o ora, cum se obisnuieste.
eu nu sunt eu daca nu am o viata sociala activa.
nu sunt eu daca trec maxim 2 saptamani and I don't have a new friend:)
still, old friends become really good friends. bineinteles, partea asta e valabila intotdeauna, dar multi o uita ulterior. gen: I'll always be there for you, pansy. I'll always help you. etc.
dar asta e alta veste poveste. ramane pentru mai incolo.
viata mea sociala se va duce de rapa daca ma mai trezesc sa-mi pierd urma. treaba asta merge in alte cazuri[detalii intr-un alt post.sau nu].
de asemenea[relevant in acest caz], nu as suporta sa locuiesc undeva in creierii muntilor, departe de civilizatie.as rezista asa maximum 3 zile, si nici atunci singura.cu cel putin 6-7 prieteni apropiati.
de reflectat am timp.si de citit.si de tot ce vreau sa fac.
insa, pentru mine, concluzia aceea nu e valabila. eu nu sunt genul chill.
*nici Alan n-a fost singur. pana la urma, o femeie i-a iesit in cale. chiar si acolo, in munti, unde n-ai crede c-ar putea cineva ajunge*
am facut blog-ul pentru a vorbi[cu mine insami], pentru ca stiu destule si vreau sa impartasesc, pentru ca asa am vrut eu:)) dar n-as putea spune ca nu vede nimeni, ca nu citeste nimeni, ca sunt singura, deoarece tot exista o persoana, cel putin una care sa citeasca acest post, sau doar sa-l vada, sau sa intre, printr-o coincidenta, pe blog.
personal, cred as innebuni singura.
Sunday, September 30, 2007
Erai la adapost de inamic, dar grozav de singur.
Zgomotele mureau inecate la cativa pasi, n-auzeai suflet de om langa tine, doar fluierul ala care tipa si chema in albeata moale si pufoasa, atat de groasa ca-ti inghitea trupul mai jos de mijloc;in afara camasii tale cafenii, si-a cataramei de alama, nu mai desluseai nimic altceva decat albul acela, ca si cand te-ai fi dizolvat in ceata de la brau in jos.
Cand aparea un om din ceata, nu voiai sa-i vezi fata si nici el pe-a ta, caci e un chin sa vezi pe cineva asa de clar de parca te-ai uita inauntrul lui, dar nici nu-ncercai sa-ntorci privirea de la el si sa-l pierzi cu desavarsire.
Aveai atunci de ales: fie sa te straduiesti sa privesti in fata lucrurile ce-ti rasareau inainte, oricat de dureros ar fi fost totul, fie sa te lasi in voia cetii si sa te pierzi in ea.
Realitatea era ca eu insumi cautam usa aceea, caci ma-nfricosa faptul ca rataceam de-atata vreme si-ncepeam sa urlu pana ce ei imi dadeau de urma.
Intr-un fel, urlam tocmai pentru ca ei sa-mi dea de urma; imi ziceam ca orice-i mai bine decat sa ma pierd cu totul si pe veci.
Acum nu mai sunt asa de sigura.
Nu-i chiar asa de rau sa-ti pierzi urma.
Subscribe to:
Posts (Atom)