Am coborat scarile tacuti.
Nu stiam ce se va intampla. Nu stiam nici macar care va fi primul cuvant pe care i-l voi spune.
Gerul din strada ne-a lovit pe amandoi in obraji, trezindu-ma.
Era noaptea aceea de iarna bucuresteana, fara pereche, sticloasa, clara, robusta.
Ai vrut sa faci cativa pasi inainte, dar ti-am oprit bratul.
- E mai bine sa mergem putin pe jos ..
Am pornit amandoi.
Mi-ai strans bine bratul si m-ai tinut aproape de tine.
E ciudat cat de precis iti simteam parfumul, in vazduhul acela pur, inghetat.
Ridicam adesea privirile, si atunci, gura intreaga mi se desena, infiorata, palpitand prin nu stiu ce atingere nevazuta; parca as fi asteptat o brusca, nemaintalnita sarutare.
A trecut, probabil, destul de putin timp; caci orgoliul tau n-a izbutit sa te intunece. M-am apropiat iar de tine, foarte incet, ca si cum m-as fi trezit.
- Iarta-ma ..
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
Nu cred .
Cand o sa vina ziua de marti poate atunci.
Acelasi copil care uraste butoiul cu nostalgie,
Andu.
taci.
ca si tu esti nostalgic.
mai ales cand nu intelegi nimic din ce spun si o dai in vise siropoase.
marti?marti, nu.
vineri.vineri vreau eu
V-ati sarutat pana la urma? :"> :-"
da.
tarziu in noapte
:)
dc nu sunt indraga sa pot scrie asa? muzooo, unde esti ?
multumesc.
ai o muza?
Nu-mi place aceasta slabuta activitate a ta.
Acelasi copil care vrea sa vada actiune,
Andu.
creez, andule.
creez.
acum lucrez la ceva nou:)
Acelasi copil caruia ii place poza ta, Pansy.
tot am impresia ca postul seamana cu un text din eliade.... asa'i? din "nunta in cer". oricum, imi place cum scrii. si acum e momentul potrivit pentru un "doua puncte paranteza inchisa".
pana la prima linie de dialog:)
mergea perfect cu ceea ce voiam sa exprim.
merci:)
Post a Comment