Ca intotdeauna, gandurile ma duc pe cai absurde, ridicole...
Am inceput sa zambesc, privindu-l adanc in ochi. Cumplit ma pierdeam pe mine privindu-l; imi pierdeam mintile.
Nimeni nu banuia atunci ca sufletul si trupul tau sunt atat de desavarsite, ca pot fi atat de desavarsite. Eu te-am revelat pe tine tie insuti, eu te-am ajutat sa te descoperi. Intr-un anumit sens, esti creatia mea. Daca nu m-ai fi intalnit, ai fi supravietuit in forme larvare, mediocre. Orice alta dragoste a ta ar fi ratat. Unirea noastra nu ai fi putut-o cunoaste pe pamant...
Cautam amandoi, intr-o deznadajduita frenezie, sa regasim extazul acela care ne unea altadata atat de desavarsit. Poate ca betia aceasta intunecata a "caderii" dadea fetelor noastre o lucire tulburatoare si atragatoare.
Pentru ca revelatia unirii desavarsite aceasta este: te regasesti pe tine in clipa in care te pierzi. Dar nu-ti regasesti experienta ta cotidiana, profilul tau spiritual, asa cum se deseneaza in lumina puternica a zilei, ci te simti fiinta desavarsita, totala, libera.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
eu ti-am spus sa nu mai bei tequila :)))
:)):))mi scuzi, segnore:))
Eu tziam zis sa scrii mai des.
Acelasi copil intors din pauza,
Andu.
fac ce vreau.
pansy, copila care scrie ce vrea, cand vrea.
Post a Comment