ploaia...

in ultima vreme, am devenit putin nostalgica.
si asta e o zi in gen.poza, la fel.
ploua.
imi doream de ceva timp o ploaie torentiala, de vara:x ei bine, asta nu e nici torentiala si nici de vara, avand in vedere ca sunt 15 grade afara:|
eram in cafeneaua din alei cu ade si priveam pe fereastra.visam...imi aduceam aminte fel de fel de clipe din copilarie, cand ma prindea ploaia in diverse ipostaze.
brusc mi-a aparut in fata ochilor, ca o stafie care ma bantuie, octav.intr-o zi de martie.in bucuresti.ne sarutam pe o banca in parc.ploua.nu, nu e amintire din copilarie.e din primavara asta:)
visam si atunci cum visam si acum o ora.
cum inca mai visez:)
Era anotimpul cand coaja platanilor se desprinde in fasii luuungi, dezgolind trunchiul de un verde cald, dupa cate o ploaie care duce la vale nisipul fin pe drumurile in panta. Iti aratam cum sa faci din nisip, din fasii de scoarta, din cateva flori de camp si din fire de feriga podete, colibe de salbatici, terase si gradini ale lui Adonis care nu dainuie mai mult de-un ceas. Remember?:)
Nu scotea nimeni un cuvant. Tacerea ii facea bine, ca si racoarea ce-l inconjura si-i mulcomea bataile inimii.
De fapt, lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.
Trecut si viitor e in tine, ca padurea intr-un sambure de ghinda, la fel si infinitul, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua.